Vis albastru

Miros de somn adanc si cearsafuri albe.Prin perdeaua opaca abia razbat primele raze de soare.Deoadata se aud batai in usa..se uita cu un ochi la ceas..
“-7 dimineata.Ce nebun ma cauta la ora asta?”
Isi pune perna pe cap mormaind, in speranta ca, oricine ar fi la usa, va pleca si el isi va continua somnul.
Dar bataile devin din ce in ce mai apasate si dese.Nervos, se ridica din pat si descuie usa.Ea intra in casa fara sa il priveasca si se aseaza zgomotos pe un scaun.Doar cu o singura privire iti dadeai seama ca se imbracase pe fuga si probabil alergase deoarece respira greu.Parea extenuata.
El ramasese amutit in picioare, asteptand sa afle motivul acestei neasteptate si chiar deranjante vizite.
-Am avut un vis ciudat, spuse ea cu jumatate de glas.Se facea ca eram intr-o barca pe mare.Si era furtuna.De frica am inceput sa plang.Mi-am luat mainile de la ochi si ce crezi?Erau albastre.Lacrimile lasasera dare pe corpul meu, de parca ar fi format rauri si lacuri.Toata culoarea din ochi se prelinsese in mine, ramand doar un alb pal in care incapeau cerul si marea si luna cu toate stelele ei.
A vrut sa o intrerupa.Pentru aberatiile astea ii stricase somnul? Dar ea s-a facut ca nu il aude si si-a continuat visul.
-Deodata marea a disparut si m-am trezi in mijlocul unui oras si toti oamenii se uitau la mine.Unii radeau si ma aratau ce degetul, altii doar aruncau cate o privire indiferenta.Am inceput sa ma plimb si am mai vazut oameni colorati..o fetita cu pistrui ce facea baloane de sapun si un batran ce canta la vioara la un colt de strada.
S-ar ridicat apoi si s-a intins pe pat.A adormit imediat.S-a asezat si el langa ea si a privit-o.Intr-adevar, avea mainile albastre si trupul ii era presarat cu rauri si mare si lac si stele.
Pacat ca el nu putea sa viseze…

Lasă un comentariu